| |
Hè statu prisintatu u quattordici di lugliu da u prisidenti francesi un prughjettu d'unioni pà u Maditarraniu. Dipoi ch'ellu si ni parla, hè cambiata un pocu l'idea, chì prima era una unioni di u Maditarraniu. Ma dopu, par ch'ellu ùn si ammorci nimu, ci hè vulsutu à invità ci altri paesi aurupei impurtanti, puri belli luntani da issu mari. Ci saranu dinò, cum'elli a dicinu à spessu, i calculi pulitichi daretu : si prova à offra calcusella à a Turchia sì in drentu à l'Auropa stessa ùn la volinu accittà da tanti anni ; hè dinò l'uccasioni di fà si scuntrà guverni numichi, israelianu è arabi, sirianu è libanesi. Ma u fattu si stà chì d'ogni modu l'idea di fondu hè ghjusta.
In l'Antichitai, i tarri in ghjiru à u Maditarraniu, « mari à mezu à i tarri », si cunsidaravanu cum'è u mondu abitatu veru, inturniatu di diserti o troppu ghjilati o troppu caldi par ch'omu ci pudessi campà cumu si devi. Da u imperu rumanu è ancu da epichi più antichi, ferma una cultura cumuna, à tempu pupulara è alta, duv'elli participeghjanu insemi u vinu, l'oliu, i gesti vechji di i mistieri, Dante è Omeru. A so unità franca i fruntieri di i Stati, di i lingui è di i rilighjoni, chì hè più vechja assai cà elli. Ci si trovanu ancu i fatti cumuni pulitichi : in ogni puntu di u Maditarraniu, ci devi essa un locu cumunu di discorsu libaru, piazza, arringu, forum o agora, duv'elli si poninu « à mezu », cum'elli dicianu i Grechi, i prubulema di a cumunità. Anu dinò tutti i populi d'issu mari una leia uriginali cù u fora, pigliati ch'elli sò trà u bisognu di cunnoscia lu è di parcorra lu, è a brama putenti di ritruvà u paesi nativu. Hè riprisintatu issu doppiu bisognu da u mitu d'Ulissi, chì passa vinti anni for d'Itaca ma chì, quandu ellu ricunnosci a so isula, piegni è basgia « a tarra chì dà u granu ».
Dopu si hè allargata assai a cunniscenza di u mondu, è, cù i muvimenti di a storia u mari nostru ùn hè più statu u so centru, ma una periferia par l'Uccidenti sviluppatu, è ancu una fruntiera, trà u mondu cristianu è u mondu islamicu, è trà trè cuntinenti, Auropa, Africa è Asia. Ch'ella sia artificiali issa fruntiera, ci ni avvidimu tutti i ghjorni. Cumu pinsà chì i pochi chilometri di Gibilterra o di u Busforu spartinu mondi sfarenti ? Chì hè a distanza trà l'Africa è Lampedusa, ch'elli barcanu tutti i ghjorni in barcella millai di i disgraziati chì sunnieghjanu d'una vita altra ? Cumu pinsà ch'elli ùn abbiinu nulla da veda cù noscu, cità cum'è Troia, Fucea, Miletu, Efesa o Bisanziu, oghji in Turchia, o Cartaghjini chì fù cusì prisenti in Corsica, o i paesi d'Africa di u Nordu duv'elli campavanu centu cinquanta mila i Corsi à a mità di u vintesimu seculu ?
Ùn voli dì chì una unioni vera di issi paesi cusì diversi ch'ella si possi fà faciuli faciuli. A storia passata ùn si sguassa cusì prestu, trà quilli chì eranu i culunizatori è quilli chì funu culunizati. Hè ancu più difficiuli à truvà una pulitica è ancu di più una ecunumia cumuna trà a ghjenti invichjata di u nordu di u Maditarraniu, chì, puri povara sicondu i criterii francesi o taliani, campa di modu aurupeu, è a ghjenti ghjovana è numarosa di u miziornu, chì à spessu ùn sà cumu manghjà u lindumani è pensa à andà à stantà u so pani altrò.
Chì ni sarà di a Corsica à mezu à tamantu spaziu ? A sucitai corsa à chì ni hè, trà un mondu sviluppatu ch'ella ni faci parti par ciò chì tocca à a cunsumazioni è à u campà d'oghji, è u « terzu mondu », chì sparti cun ella tanti valori antichi ? Trà a periferia di l'Auropa è u centru di u Maditarraniu uccidintali ?
Ùn si pudaranu dà i risposti cà à longu andà. Ma di sicuru hè in l'ambienti maditarraniu, al dilà di i discorsi, ch'elli truvaranu i Corsi i mezi di una azzioni cumuna è pusitiva, in l'unità cù i populi vicini, da ch'ellu diventi dinò u Mari nostru un simbulu di a cuuparazioni trà i culturi, di l'unioni ind'a diversitai.
| |